nu stiu cum de are atata putere sa doboare,
toate aceste rani ce nu sunt tocmai usoare
atatea obstacole, a intalnit pana acum,
dar nu s-a intors niciodata din drum
ei i-a fost scris
sa faca mai mereu cate-un compromis
i-am zis: nu e ceva de vis,
nu e ca o noapte petrecuta in Paris!
o iubesc, si nu o las la greu
asta sunt eu, si asa voi fi mereu
prietene de mai mult de 4 ani de zile
am fost alaturi de ea la rau cat si la bine
am tinut-o in brate, de nenumarate ori
cand ma gandesc la cat a plans, ma trec fiori
si nu o sa las pe nimeni, sa ma dea la o parte
nici macar pe mama, chiar daca m-ar bate!
eu o sa-i fiu aproape..si zi si noapte!
o s-o ascult chiar si cand vorbeste mult
o s-o admir, pana nu o sa mai respir
o s-o ador, pana o sa mor
dar mi-e dor
de cezi dinaintea LOR, a baietilor..
stiu..ca e mica..si ca ii este frica..
dar in curand trebuie sa invete
ca oricum ar taia orice lucru are 2 fete..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu